Atelier culinar la Moara Răsăritului

Că-mi place enorm să gătesc nu cred că e secret pentru nimeni… Că-mi plac dulciurile la nebunie, idem. Iar când astea două se combină cu o altă preferată, şi-anume istoria oraşului meu drag, Oradea, io aş zice că e reţeta perfectă pentru un eveniment ca la carte! Aşadar, să vă spun exact cu ce s-a mâncat Atelierul de Pătăşti de la Moara Răsăritul, în cele ce urmează!
La invitaţia lansată de Beta Events şi Oradea Mea, m-am prezentat sâmbătă, 23 iunie, la Moara Răsăritului (str. Miron Costin, nr. 2) din Oradea, sub genericul “Degustare de monumente”… Am fost primiţi cum se cuvine de gazdele noastre, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să absorbim informaţie (brain before tummy, ca să zic aşa! ). Mirela şi Sorin ne-au pregătit un slide foarte interesant cu informaţii despre clădirea de patrimoniu industrial (sau mai bine zis, ce-a mai rămas din ea), fostă glorie a zonei de N-V a României.
Pe locul unde se află azi fosta Moară, a fost mai întâi de toate Fabrica de Spirt “Ledér şi Kálmán” (fondată în 1857), iar Moara pe aburi a apărut mai târziu, pe la 1910 (fiind construcţia lui Rimanoczy Kalman Jr.). Din anii ’40 trece pe motor cu gaz şi generator electric, iar în 1947 trece la motor cu 12 valţuri. La finele celui De-al Doilea Război Mondial intră în subordinea Armatei Roşii, iar în 1948 e transformată în Intreprindere de Stat – Moara Răsăritul, iar din 1989 (până la faliment, survenit în anii ’90 şi ceva) a purtat numele de Pamora. Aflaţi că moara asta era cea mai mare din zona de N-V, având propria sa cale ferată internă. În prezent, spaţiul e în proprietatea unui domn italian care, zice-se, ar vrea să refacă tot ansamblul de clădiri, pentru a transforma spaţiul într-unul pentru evenimente alternative/culturale. Tot aici, într-una din clădiri, se joacă spectacolul OEDIP, al Teatrului Szigligeti din Oradea.
După lecţia de istorie am trecut la treabă, cum altfel? Instruite de Geta de la Beta Events ne-am apucat de făcut pătăşti (sau pătaşte/dereie la bihoreni). Pentru necunoscători, aflaţi că desertul acesta se mai numeşte şi colţunaşi cu magiun de prune (na, c-am elucidat misterul! ). Aceştia se fac incredibil de simplu: ai nevoie de făină (aia cu 0 în coadă, ne-a explicat Geta), ouă şi magiun. Puneţi făina pe suprafaţa de lucru, faceţi o scobitură unde veţi sparge ouăle (câte vreţi, ideea e să aveţi suficiente cantităţi cât să iasă un aluat elastic), şi tot amestecaţi. Un praf de sare, şi gata-i treaba. Aluatul îl rulaţi apoi cu sucitoarea, până se transformă într-o pătură subţiiire, care apoi vine tăiată cu pintenul. Se pun nişte boţuri de magiun, se acoperă, se taie în bucăţele (veţi vedea mai bine din poze) şi se dau la fiert 1-2 minute, până plutesc ca peştii pe Criş. După aceea, se dau prin pesmet prăjit în prealabil cu niţel zahăr la foc mic. And that’s it!
Eu vă las cu o galerie de poze pescuită de pe la toată lumea (mulţam, pe această cale!) şi vă invit să staţi cu ochii pe Beta Events, pentru că acesta a fost doar primul eveniment din serie… to be continued!

Comentarii

social network