Curatorul Indig David-Aron:

“Ca expresie artistică grupul „Pastila Roz” se axează pe o abordare a esteticii urâtului, aceasta cuprinde urâtul propriuzis precum și cel psihologic. (…)

Prezintă o critică parodică, ironică a unei mentalități a frumosului excesiv, nesabotând frumosul propriuzis, însă lovind în obsesia contemporană de înfrumusețare, și de auto-iluzionarea voită ce conduce la comoditatea și calmul contemporan în locurile nepotrivite.“

Scriitorul Robert Şerban:

„Tinerii din Pastila Roz vor să tragă un pumn în mecla consumatorului de artă. Şi nu doar un pumn, ci şi un şut în fundul dolofan de atâta comoditate şi de prea mult stat pe banchetele muzeelor ori ale galeriilor simandicoase şi sclifosite, în care mirosul banilor îl bate măr pe cel al … uleiurilor şi acrilicelor. Dar cam asta vrea majoritatea tinerilor artişti, nu?

Da, însă una dintre diferenţele importante între cei care ne „servesc” Pastila Roz şi ceilalţi este că pastiliştii afirmă şi îşi asumă programatic, în scris, revolta. Ca în avangardă! Dacă mai este posibil şi, mai ales, rentabil un astfel de avangardism în secolul XXI, vom afla peste câţiva ani, când Pastila Roz se va dizolva şi va fi absorbită – sau nu – de organismul cultural.