Expozitie Sculptura Polimorfa 18.06.2009

Limbajul artistic al lui Rudolf Bone este de o coerență de excepție. De la început a fost preocupat de un anume experiment, cel ce viza eliberarea sculpturii de „apăsarea” masei materiale. „Doream – spune Bone – să o scap de gravitație, să-i confer o stare poetică.” Sculptorul, pe măsură ce devenea un antisculptor, a fost mereu atent să păstreze în raport cu propria creație o anume alteritate, care să-i permită să așeze între el și obiectele plăsmuite acel interval, acel gol în care să se poată manifesta un anume fenomen de expansiune și metamorfoză materială, formală și energetică: ecloziunea. Pentru Bone, ecloziunea era, de fapt, reculul în pozitiv al unei implozii. De aici se naște sculptura sa a-spațială sau spațializată, dar fără masă, imponde rabilă, ca un fel de contur al pragului dintre spațiu și neant (1989, expoziția sa de la galeriile Orizont, București). Astăzi, Bone vorbește despre programul său plastic explicit: „Eu nu vreau să abandonez total lucrul cu materialul, doar vreau să construiesc spații ușurate de masă. Îmi place să muncesc materialul cu mâinile. Nu doresc să pătrund într-o lume virtuală ca cea pe care mi-o oferă cibernetica. (…) Iubesc sculptura și știu că este mediul în care mă simt în elementul meu, iar metafora vizuală prin care încerc să comunic cu semenii mei se simte încorsetată, adeseori, de masa materiei specifice sculpturii consacrate. De aceea am urmat, în decursul carierei mele artistice, un demers de eliberare treptată de chingile materialității”. text de RAMONA NOVICOV